<p>Cu totul neaşteptat, &icirc;n intervalul dintre două şedinţe, &icirc;n cursul primelor luni ale curei psihanalitice, David şi-a pierdut sora, moartă &icirc;n urma unei supradoze. C&acirc;teva luni mai t&acirc;rziu,&icirc;i moare mama de cancer: aceeaşi boală care &icirc;i răpise tatăl, cu patru ani &icirc;n urmă. Doliile actuale distrug capacitatea de elaborare psihică a pierderii şi răceala, indiferența melancolică maschează suferinţa, durerea, tristeţea; doliul şi melancolia se &icirc;ntrepătrund. &Icirc;n acest context, am ales să prezint travaliul doliului celui mai apropiat de procesul acestei cure analitice.Vreau să ilustrez travaliul elaborativ al Eului inconştient, pornindde la o imagine, medalionul lui Freud, pe care &icirc;l am la mine pe birou, și merg&acirc;nd către travaliul visului. Travaliul psihic al pierderii, aşa cum este el realizat &icirc;nvis, transformă absenţa, vidul, &quot;faptele concrete&quot; &icirc;n experienţă emoţională şi &icirc;n noi forme deexprimarea doliului.Așadar, a visa moartea şi durerea protejează &icirc;mpotriva imensităţii suferinţei melancolice şi permite elaborarea urii, a sentimentelor inconştiente deculpabilitate, a idealizării narcisice. Travaliul analitic şi transferul se organizează &icirc;n jurul viselor; visul şi transferul fac posibil travaliul doliului. &Icirc;ndrăznesc să cred că povestea analitică ţesută &icirc;ntre David şi analistul său vorbește, &icirc;n egală măsură, at&acirc;t despre dificultăţile, c&acirc;t şi despre calităţile legăturii transferenţiale; introiectarea acesteia din urmă permite pierderea obiectului transferenţial şi investirea unui obiect nou al iubirii.</p>