Despre temă…

“Chestiunea legăturilor de fratrie, nu este abordată pe larg de către părintele pshanalizei. Ceea ce găsim în opera lui Freud legat de această temă sunt o seriede afirmații care includ relațiile de fratrieși posibelele lor implicații asupra evoluției proceselor psihice.
O primă chestiune este aceea a dublului, preluată de la Otto Rank, în care Freud atragea tenția asupra fantasmei gemelarității, a fantasmei dublului, care asigură defensa față deangoasa de moarte și reprezintă baza fantasmei imortalității:

“Totuși, astfel de idei au izvorât din pământul iubirii de sine nelimitate, din narcisismul primar care domină mintea copilului și a omului primitiv. Dar, atunci când această etapă afost depășită, „dubla” își inversează aspectul. De la faptul că a fost o asigurare a nemuririi, aceasta devine o înfăptuire neobișnuită a morții.” (‘The Uncanny’ 1919).

Pe de altă parte, chestiunea relațiilor de fratrie apare în “Psihologia mulțimilor și analiza eului”, când pune relațiile cu cei dragi, obiectele iubirii individului, în contrast cu procesele narcisice, cu iubirea de sine.

“Relațiile unui individ cu părinții și cu frații și surorile sale, cu obiectul iubirii sale și cumedicul său - de fapt toate relațiile care au fost până acum principalul subiect al cercetării psihanalitice - pot pretinde a fi considerate ca fenomene sociale; și în acest sens, ele pot ficontrastate cu alte procese, descrise de noi drept „narcisiști”, în care satisfacția instinctelor este retrasă parțial sau total din influența altor oameni.”(Psihologia mulțimilor și analiza eului - Introducere 1921)În 1917, “Prelegeri intorductorii de psihanaliză” Freud aduce o ipoteză extrem de interesantă în explorarea relațiilor de fratrie: locul în fratrie este determinant în evoluția copilului.

“O fetiță poate găsi în fratele ei mai mare un înlocuitor pentru tatăl ei, care nu mai are un interes afectuos pentru ea, așa cum a făcut-o în primii ani. Sau poate lua o soră mai mică caun substitut pentru copilul pe care și-l dorea degeaba de la tatăl ei. Acest lucru și foarte mult, de natură similară, vă vor fi arătate prin observarea directă a copiilor și prin considerarea amintirilor clar păstrate din copilărie neinfluențate prin analiză. Din aceasta veți concluziona, printre altele, că poziția unui copil în ordinea familiei este un factor de extremă importanță în determinarea formei vieții sale ulterioare și ar trebui să merite luarea în considerare în fiecare istorie a vieții.” (“Prelegeri intorductorii de psihanaliză” - Partea III Teoria generală a nevrozei - 1917).

Dacă prezența dublului, ca fantasmă ce permite accesul la fantasma nemuririi, pe de oparte, dar și accesul la celălalt diferit, dar identic, reprezintă o premisă structurantă îndezvoltarea armonioasă a individului, care sunt efectele existenței concrete a celuilaltidentic, dar diferit, a fratelui, a surorii, dar mai ales cum apar aceste realități în discursul pacienților de psihanaliză? Și pornind de la fomula freudiană potrivit căreia poziția copilului în fratrie asigură destinul, cum se elaborează el în dinamica tansferențial - contratransferențială?

Despre toate acestea vă invităm să elaborăm împreună la cea de-a XII-a ediție a Conferinței de psihanaliză a Societății Române de Psihanaliză, ediție internațională.”

Dr. psihanalist Bogdan Sebastian Cuc